- a nu avea autoritate
- to be bare of credit.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea autoritate
Look at other dictionaries:
autoritate — AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al… … Dicționar Român
stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… … Dicționar Român
birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
trecere — TRÉCERE, treceri, s.f. 1. Faptul de a (se) trece. ♢ loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (concr.) Construcţie amenajată într un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste… … Dicționar Român
poruncă — PORÚNCĂ, porunci, s.f. 1. Dispoziţie (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ♢ loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ♢… … Dicționar Român
predomina — PREDOMINÁ, predómin, vb. I. intranz. A se impune prin număr, forţă, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. Trimis de oprocopiuc, 23.08.2008. Sursa: DEX 98 PREDOMINÁ vb. 1 … Dicționar Român
tutelă — TUTÉLĂ, tutele, s.f. 1. Acţiunea de a tutela; instituţie legală având drept scop ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei… … Dicționar Român
consideraţie — CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération … Dicționar Român
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român
obraz — OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ expr. Să ţi fie ruşine obrazului! sau să ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva… … Dicționar Român
